Dreptul meu

Salutare tuturor care cititi acest pseudo-blog. Este o onoare că citeşte cineva ceea ce incerc eu să fac aici, dar este o placere si mai mare sa stiu ca exista si cineva care nu o face.
Am primit de curand un mesaj care m-a bulversat. Un anonim ca de obicei. Asa ca mi-am creat o regula si mi-am propus ca orice mesaj care apare semnat cu "anonim", nu il mai public cu riscul de-a nu avea nici un comentariu. Este cel mai simplu sa postezi ceva si sa nu te identifici, poti critica oricat si oricum. Este dreptul meu de a scrie si de a publica, chiar daca nu ma pricep sau chiar daca nu este de mine. Am dreptul sa fac orice doresc şi chiar nu mă interesează daca cineva mă citeşte sau nu. Pe net sunt o gramadă de nulităţi ( ca in viaţă )şi totusi există şi fac ceva, dar este tipic romanesc sa critici orice si oricat fără a face nimic. E mai bine sa nu ai nici o initiativă, dar sa fii critic si sa iti bati joc de munca unuia. Concluziile mele sunt rizibile ? Atentez la titlul de cel mai prost blog ? Îmi doresc sa primesc un Pulizer pentru ceea ce fac? Asta am lăsat de înţeles? Are importanta daca este cel mai bun sau cel mai prost blog? Ma dezavantajeaza cumva acest lucru?
Ei si acum sa revenim la oile noastre si ma adresez direct celui care nu are tăria de a-mi spune direct ce il doare. Bănuiesc că nu şi-a pierdut 5 minute din viaţă ca sa imi citeasca textele aşa pur si simplu şi să ma înjure indirect sub umbrela anonimatului. Daca are ceva de spus, ar putea să mi-o spună direct, bărbăteşte. Sau cumva coşurile juvenile şi târzii de pe faţa lui ( sau a ei şi înclin să cred că e o ea), reprezintă frustrările tinereţii pline de lacrimi vărsate sub masa acoperită de faţa de masă lungă şi opacă?

Pot, sau nu?

Pot, sau nu?
O problemă existenţială, sau doar o întrebare retorică?
Ideea este că în momentul acesta eu nu mai pot. Nu mai pot cu meseriaşii. Meseriaşul român e sub orice limită a neputinţei, nu pot să facă o lucrare bine, nu pot să termine ceva la timp. Orice îi pui să facă, ei ........nu pot. Într-un cuvânt, sunt neserioşi, sunt de rahat. Aşadar, am obosit şi nu mai pot. Aş pleca în vacanţă, într-una lungă şi departe de România. Măcar două luni, aşa până la anul nou. Dar.........nu ştiu dacă pot să fac lucrul acesta. Nu munceşti.......nu ai "tăiţei", nu ai mălai........nu poţi să faci nimic, aşa că cercul se închide inevitabil.
Nu mai pot cu toţi lingăii de la Guvern, de toţi maneliştii inculţi (scuzaţi pleonasmul) care beneficiază de clemenţă atunci când omoară oameni, de toate fufele ajunse în poziţii de conducere exclusiv pe baza nurilor, de toţi bişniţarii care îşi afişează averile ilicite fără a fi luaţi la întrebări, de toţi politicienii care în loc să-şi facă datoria în Parlament pierd timpul la televiziuni, de toate mononeuronalele fete de preşedinţi (orice asemănare cu EBA nu e deloc întâmplătoare!) promovate delirant pe scena politică doar din dorinţa bolnavă de a se vedea aplaudate şi lăudate, de toţi băseştii, becalii, bourenii, cozmâncii, vosganienii, vadimii, hrebenciucii.....
Nici măcar nu mă mai pot uita la televizor...........
Nu mai pot mânca şi bea orice pentru că avem E-uri, nu mai pot să îmi cumpăr un pix că mă invidiază unii-alţii, nu mai pot să văd un film pentru că nu mai am timp.
Dar touşi, ce pot face?