Viza Canada

Buna dragi prieteni,

M-am decis sa vă fac un anunţ prin intermediul blogului meu. Unii il pot considera interesant, alţii ...... îl vor primi cu indiferenţă sau cu mirare, dar eu îl consider un prilej de bucurie rezervată.

Dacă până acum nu mi-am făcut intenţia cunoscută din motive personale, ei.......acum când am primit hârtia în mână şi pot să spun ca mi-a ieşit "manevra", nu mai sunt motive de a ţine ascunsă intenţia noastră de a emigra în ţara prietenă şi perfect adaptată pentru români.........Canada. Astfel, voi fi încă un Stoleru în preajma munţilor Stancoşi şi mă voi bucura de bogăţiile solului şi subsolului canadian. Când plec? Ce las în urmă? Sunt fericit sau nu? Aşadar......plec în iunie pe 20, dată aleasă arbitrar, aşa ne-am hotarat noi, înainte de concediu. De fapt va fi un lung concediu, sau un concediu de tranziţie. Ce las în urmă? Las multe......... prieteni, cunoştinţe, rude.........o firmuliţă care a fost înfloritoare, dar las şi o casă proaspăt inaugurată de care îmi va părea rău pentru că sincer m-am simţit bine în ea, atâta timp cât am locuit în ea. E drept că mă desprind cu greu de România, dar treaba asta cu viza a fost aşa ca o joacă, nici nu am crezut că o să iasă de fapt, a fost o încercare aşa la plesneală, într-un moment de supărare şi ambiţie, chiar nu mă gîndisem vreun moment că, totuşi voi primi un răspuns pozitiv. Acum, dacă tot a ieşit "manevra", ca să-l parafrazez pe frate-miu, ce-am să fac, o să încerc şi eu această experienţă. Dacă o fi să nu mă adaptez, revin pur şi simplu în Buzău, pentru că trebuie să vă spun că, intenţia noastră este de a nu vinde nimic din ce avem. Pur şi simplu. Cât despre fericire..........nu stiu ce să zic..........deja entuziasmul datorat faptului că voi pleca în Canada nu mai este ca cel trăit de frate-miu sau alţii care au plecat acum 9-10 ani. Pur şi simplu considerăm că vom trăi o nouă experienţă, o călătorie pe termen lung sau o nouă provocare. Nu mă entuziasmez pentru că nu ştiu ce voi găsi acolo. Ştiu că voi fi privit ca un emigrant, pentru că trebuie să ştiţi că nu plec cu contract de muncă, ci pur şi simplu la plesneală, aşa cum am spus mai sus. Ei..........cam asta este.......om vedea ce şi cum, pînă atunci avem destul timp să discutăm să ne vedem şi să împărţim impresii despre intenţia noastră..........secretă. La bună vedere şi toate cele bune tuturor. Al vostru, Mă înclin...... Mihai

Oul sau marul?

De ieri.........(20.ian.2011).....nu imi revin. Sunt uimit de ce am vazut si nu reusesc sa-mi dau seama dupa ce standard ( ISO, GOST) au stabilit baietii destepti, marimea marului din vestitul program cornul si laptele upgradat.
Iulia a avut idea de a plasa mioriticul mar langa un ou stresat si sa-l comparam ca marime.
Am aflat ca in acest program tampit si fara logica, marul trebuie sa aiba intre 90 si 150 grame. Marul nostru buclucas nu a reusit sa bifeze decat un impresionant 55 grame, ceea ce l-ar incadra la categoria "pana".

Sa nu aveti impresia ca oul este cumva de struţ, ci are dimensiune "ştas".

Stau si mă intreb, "ei" la ce s-au gândit? E posibil sa fi avut in vedere si oarece concursuri ulterioare de sfarsit de an, unde copii sunt asezati la masa si cronometrati pentru categoria rontait-viteza, sau dupa numarul de muscaturi/secunda. Oricum, dupa dimensiunea fructului exemplificat, cu siguranta se face disparut intr-o secunda. Acum problema se pune doar cine are gura mai mare si gatul supradimensionat.

Intrebarea vine firesc, la ce bun un mar asa de mic? Satisface necesitatile zilnice ale unui copil? Ii este suficient?

Parerea mea e ca.........alesii nostri ar putea sa si-l bage lejer in cur ca nici nu i-ar simti prezenta la ce dimensiuni are!

Cred ca nici gaina nu si-ar putea da seama ce a facut, un ou, sau.........un mar!

Va las sa analizati linistiti...........

Al vostru, acelasi, EU.

Treaba cu parfum

Salutare tuturor,

Ei hai ca am trecut in 2011 si se pare ca tot nu va fi bine sau mai bine zis, nu o sa miroasa a bine. Dupa atatea sarmale si carnati, caltabosi si sorici, mancaruri ce te dau pe spate cu mirosul si savoarea lor, te gandesti ca la un moment dat tot trebuie sa vizitezi si locul unde esti numai tu cu tine insuti si produsul muncii tale nu are cum sa miroasa a levantica pe partea cealalta.
Astfel mi-am pus o intrebare la care inca nu ii gasesc un raspuns.
De ce hartia igienica este parfumata? De ce miroase a levantica sau a trandafiri? De ce nu miroase direct a cartofi prajiti sau a carnati? La urma urmei....... ce iti trebuie miros de levantica la fund? Sau care miros e predominant in aceasta combinatie?

Astept un raspuns care sa ma lumineze.

Arta de a scrie.......

Salve tuturor,

Blogul, ce este blogul in definitiv?

Blogul poate fi forma actualizata, modernizata a unui jurnal. Poate fi tribuna la care sa iei zilnic cuvantul in fata lumii. Este un spatiu deschis, un buletin de stiri, un amvon. Poate fi o modalitate de a-ti exprima gandurile. Sunt cuvintele tale adresate intregii lumi. Este tribuna ta, personala, iar lumea intreaga iti poate deveni spectator.Blogul poate fi tot ce-ti doresti tu sa fie. Exista bloguri de nenumarate feluri, iar ceea ce le face atat de captivante este tocmai deplina libertate, absenta regulilor.In cateva cuvinte, blogul este un site, unde se posteaza in mod regulat. Ceea ce este nou este afisat in partea de sus a paginii. Vizitatorii pot comenta, pot lasa linkuri sau iti poti trimite comentariile lor. Tu hotarasti daca oferi sau nu dreptul la replica.

Am descoperit de curand blogul prietenului meu Mircea, Mircea Constantin Geanoglu, sau asa cum imi place mie sa-l alint......Geanoglozaurus Rex. Greco-turcul de Constanta. Nu il stiam atat de sensibil si delicat in manuirea cuvintelor. Pot spune ca a descoperit arta de a scrie. Nu stiu de ce acum, sau de ce abia acum.......dar chiar o face bine si va indemn sa-l cititi, sa intrati in spatiul lui virtual si sa-l descoperiti. Il gasiti chiar aici, omul cu aparatul de fotografiat in mana.
( http://fishing4ever.blogspot.com/)
Mie mi-a facut o deosebita placere sa-l redescopar, sa-i aflu si aceasta latura sau fateta.

Draga Mircea, sau Tinele.......tine-o tot asa, ca o faci bine! La mai multe postari si sa te faci mare de tot in spatiul virtual!

Cu drag,

Mihai

Savarina

Stăteam dăunăzi şi mă amuzam de un subiect care mi s-a parut foarte haios şi mă minunam de câte sinonime are limbajul românesc pentru două cuvinte foarte uzuale.

Aşadar cuvintele sunt : penis şi vagin.

Am ramas uimit câte sinonime şi regionalisme se pot folosi pentru cele două organe.

Am descoperit că cele două organe pot întruchipa divese exprimări, obiecte, animale, asta ca să nu iţi iasă ( sau intre, după caz ) din gură atâta carne pe şleau. Văd că şi pe la TV se folosesc la greu, asta pentru că dorinţa de exprimare e mare şi în divertisment trebuie să mai implementezi şi câte un cârnat, o savarină care iţi umplu gura de bunataţi. Debitul e aşa de mare că ai putea umple un aprozar şi o carmagerie, dar asta nu e destul.........

Aşadar, din coşul zilnic nu lipsesc pentru " dânsa" : savarina, farfuza, păsărica, bijbocul, gogoaşa, etc........, iar pentru "dânsul" avem aşa: cârnat, castravete, cârjă, taragot, saxofon, mandravelă, ş.a.m.d.......

Vă las şi pe voi să completaţi lista, că tare curios sunt câte forme poate îmbrăca săraca demoazelă şi nefericitul cuc!

Super problemă

Salutare tuturor,

Vin cu un subiect nou azi şi vă propun o problemă relativ simplă, care mie mi s-a parut destul de haiosă şi interesantă.
Aştept să văd cine e mai rapid şi mai " perspicac"!

Acest exercitiu a fost creat de un profesor de matematica de la Universitatea din Barcelona care apoi a cerut elevilor sai sa o rezolve.
Problema: Mama are cu 21 ani mai mult decit copilul. Peste 6 ani copilul va fi de 5 ori mai tinar decit mama.
Intrebare:
UNDE e TATAL?

Baftă la rezolvat!

Dupa 21 de ani

Odată cu trecerea timpului, an de an, mi-am dorit din ce in ce mai mult sa fiu din nou în clasă, în clasa de liceu în care domnul diriginte va striga din nou catalogul. Îmi doream nespus să îi aud vocea şi să-i răspund: Prezent, dar...........din pacate........am răspuns prea târziu.
Domnul diriginte, cel care a fost profesorul Dan Mănescu, ne priveşte acum din ceruri şi mai mult ca sigur, este mândru că ne reîntâlnim aici, profesori şi elevi – liceeni si dascali, după 21 de ani de la absolvirea liceul.
Goethe spunea „Clipa stai esti atat de frumoasa!”, si asta spun si eu in aceste momente incarcate de emotie, o emotie unica.
Emotia intalnirii dupa 21 ani cu cei mai multi dintre profesori si colegi este coplesitoare. Nu am crezut vreodata ca primii pasi facuti dupa atata timp, in curtea liceului vor fi atat de plini de emotii, bucurii si amintiri. A fost mai mult decat am simtit vreodata la o teza sau la un examen.
Bucuria de a-ti revedea profesorii, colegii, este cu adevarat speciala.
Este surprinzător să observi cum trecerea anilor şi-a lăsat amprenta asupra noastră, dar, dincolo de toate schimbările apărute, amintirile au rămas aceleaşi.
Iata ..........au trecut 21 ani, de cand asteptam emotionati rezultatele examenului de bac, fumam pe ascuns o tigara, chiuleam cate putin de la ore, aveam drame in dragoste, traite, povestite sau analizate pe culoare sau in curtea liceului ne povesteam visurile si sperantele, ne imaginam ca vom cuceri lumea, ne promiteam ca vom ramane prieteni pe viata, ne trezeam devreme pentru a nu intarzia la ora de matematica, incercam sa fugim de la fizica pentru ca uitam tarlicii acasa, ni se parea ca materia de invatat pentru o teza la lb. romana este enorma,........ organizam si un banchet, si inca cate si mai cate ni se pareau la momentul respectiv........iar azi....azi sunt fleacuri fata de marile griji si probleme ale vietii pe care am luat-o in piept.
Îmi dau seama că au trecut aceşti 21 de ani incredibil de repede....cu siguranta sunt ani plini de amintiri frumoase, de realizari mari si mici, de vise implinite, de tristeti, de dureri, de optimism sau de disperare, dar cu siguranta toţi aceşti ani ne-au maturizat, am devenit mai frumosi...., mai destepti, asa ca, am pus mana de la mana pentru a crea impreuna un moment special prin care sa ne amintim de noi , de cei de acum 21de ani, sa povestim cat de frumos am crescut si sa ne bucuram unii de ceilalti intr-o zi speciala - intalnirea noastra de 21 ani!
Multumesc tuturor care au raspuns prezent, deopotriva profesori si colegi.
Multumesc voua dragi profesori pentru că ne-aţi călăuzit ideile şi visele atunci când începeam să ne construim propriul drum, pentru că ne-aţi transmis din cultura şi rafinamentul dumneavoastră şi pentru că în cei 4 ani minunaţi de liceu ne-aţi dăruit fiecăruia dintre noi câte o frântură din sufletul dumneavoastra, o amintire, un model!
Multumesc pentru faptul ca ne-ati acceptat cu bunele si defectele noastre, multumesc ca ati strans din dinti si ne-ati trecut cu vederea copilariile si stangaciile tineretii ! Multumesc pentru faptul ca ati fost alaturi de noi atunci cand am avut nevoie de ajutor!

Speram ca v-a fost dor de noi asa cum ne-a fost noua de dumneavoastra!