Experienţa Catalană

Bună prieteni,

A trecut ceva vreme de cand nu am mai postat nimic, poate datorită lipsei de timp, de interes, sau poate datorită letargiei ce se instalase inainte de vacanţă.
Iată că am aparut acum cu o experienţă nouă, simţită şi trăită in capitala Cataluniei, Barcelona.
De acolo vii încărcat de cultură, civilizaţie şi bun gust.
Nu avem nimic în comun cu spaniolii, cu toate că suntem latini şi noi şi ei, dar......ne separă multe.
Cocalarul nostru de mall dă ceaţă omului respectuos şi cu mult bun simţ, dar să nu credeţi că numai minusuri avem noi ca naţie, ca români, mă refer.
Încep prin a enumera numa câteva chestii care m-au impresionat atât în bine, dar şi mai puţin bine.
Aşadar, strazile de la periferie sunt extrem de înguste şi înghesuite, maşinile abia dacă işi găsesc locul. Ei preferă maşini din clasa medie şi mică, nu din cauza consumului de combustibil, ci mai degrabă din cauza lipsei acute de locuri de parcare. La noi, încă aş putea să spun ca e bine. Maşinile lor, în schimb sunt toate zgariate, pocnite sau chiar buşite, asta pentru că parchiază bară la bară, fiindu-ţi practic imposibil să mai ieşi lejer. Apartamentele lor sunt fooooooooarte mici, cu bucătării practic inexistente, cu pereţi desparţitori uşori, cu curţi interioare de 3x3 m, unde dau geamurile de la dormitor, bucătărie, cât şi casa liftului. Vă daţi seama ce se întâmplă atunci când cineva găteşte, trage un sforăit, sau mai ştiu eu ce alte "aere". Dacă te trezeşti devreme, practic nu ai cum să adulmeci ce gateşte vecinul, pentru că, probabil cei mai mulţi sunt pensionari. Dar un lucru extrem de bun este faptul că Primăria se ocupă de ei si nu există nici un bloc de 4 sau 5 niveluri care să nu aibă lift. Primăria, sau SP( Serviciul Public) se îngrijeşte foarte atent de persoanele de vârsta a III-a sau în special cei cu handicap, şi credeţi-mă că aşa este, pentru că am văzut foarte mulţi pe străzi. La noi........cred că stau în casă ascunşi sau practic nu pot ieşi pentru că nu prea au cum.
Ce mi-a plăcut enorm este faptul că şoferii nu sunt nervoşi deloc la volan, nu încalcă regulile şi sunt foarte respectuoşi cu pietonii. Nu ai să vezi unul care să te claxoneaze pentru faptul că treci mai incet pe trecerea de pietoni, sau pur şi simplu că doar încerci să treci. Ei aşteaptă calmi până când pietonul, sau pietonii au ajuns înapoi pe trotuar. Şi ceva extrem de important, toţi românii s-au adaptat la acest stil de şofat, chiar dacă spiritul nostru vulcanic, mai dă pe din laturi din când în când. Ce mi-a mai plăcut este faptul că la bar, daca comanzi o bere, un vin sau ceva de băut aşa în general, ţi se servesc din partea casei aşa numitele "pica-pica", adica ceva de ciugulit.... şi nu sunt 2-3 alune, ci ori niste sandwich-uri, ori scoici, ori hamon ( prosciuto din italiană, sau un fel de şunculiţă feliată fooooooooarte subtire din picior de porc lăsat la uscat şi afumat), ori aripioare. Dar mai au o chestie interesantă şi anume atunci când folosesc şerveţelele nu le pun în scrumieră, ci pur şi simplu le aruncă pe jos, cât şi alte resturi alimentare sau nu. Acesta e un semn că barul are clientelă, un bar curat, nu este vizitat.
Ce m-a mai frapat este faptul că ei mănâncă în mod curent aşa numitele bocadillo, adică sandwich-uri de dimensiuni impresionante. Ce sunt ele de fapt. Sunt niste sandwich-uri din jumătate de baghetă de pâine cu hamon, sau alte salamuri cu brânză. Dar vreau să spun că până şi la terase se comandă aceste bocadillo. Eu am rămas uimit că în loc să comande ceva d'ale gurii cum suntem noi obişnuiţi în patria noastră, ei mănâncă bocadillo. Este sport naţional.
Ce alt sport naţional mai au ei? Beau sangria si tinto verano. Ce sunt aceste băuturi? Sangria este pentru cei ce stiu italiană sau spaniolă, o băutură uşor alcolizată, un vin uşor de vară, de culoarea sângelui ( sangre), ce se asezonează cu fructe şi foarte bine frapat. Este delicios, pot să confirm. Vreau să spun că am aderat şi eu la acest sport. Tinto verano este un derivat al sangriei şi se vinde la PET în orice alimentară. Poţi să ii adaugi tu fructe şi gheaţă şi vei un şpriţ uşor de vară ( verano=vară). Alt sport naţional al lor este ulatul pe stradă şi în special femeile. Cică în familiile lor cântă găina. Dar asta se vede cu ochiul liber, oriunde te duci, o cucoană, ori că este în vârstă sau e o mămică, urlă foarte sonor , ori la copii ori aşa aiurea doar ca să-şi audă vocea pe stradă.
Catalanii sunt fanatici susţinători ai Barcei. Peste tot sunt steaguri, tricouri de vânzare cu idolii favoriţi, mingii cât şi suveniruri pe la orice colţ de stradă. Trebuie să spun că am vizitat şi eu Camp Nou şi am rămas impresionat de ce am văzut acolo. Asa cum este sigla Barcei (Mas que un club), aşa este. Nu este un simplu stadion, ci este un spectacol în sine, chiar şi fără jucători. Este un show continuu şi un muzeu plin trofee.
Am mai vizitat corida catalană unde m-am simţit ca un taur nervos, dar mi-am cumpărat şi o "montera" - chipiul ce-l poartă toreadorii, Monjuic, fântâna magică, complexul olimpic, turnurile veneţiene, Montserat, Tibidabo, ne-am plimbat pe Rambla, cel mai important bulevard din Barcelona ( intreresant este faptul ca rambla chiar asta inseamna, bulevard), am intrat in cea mai interesanta piaţă de legume şi fructe de pe rambla Sf. Josef - La boqeria ( o să vedeţi pozele ), am mai văzut catedrala gotică, acvariul, Torre Aqbar care găzduieşte sediul de birouri ale "apelor barceloneze, să le zicem), am mai admirat şi Sagrada Famillia, catedrala proiectată de Gaudi şi ce i-a mâncat ultimii 15 ani din viaţă.
Am mai intrat şi în cel mai nou mall al lor construit în perimetrul vechii coride, mall ce are o construcţie metalică foarte interesantă şi este şi impresionant ca arhitectură. De pe esplanada mall-ului Arena se poate vedea foarte frumos Monjuic impreuna cu fântâna magică, fântână ce-şi începe show-ul la ora 9:30, un spectacol foarte reuşit de sunet, lumini şi evident apă.
Ne-am mai plimbat şi prin parcul Guell, parc deţinut de acest Guell şi gandit tot de Gaudi la cererea lui.
Ei........sunt foarte multe de povestit, dar nu este loc şi timp pentru a spune cât de bine şi frumos a fost, plus că v-aţi plictisi cu siguranţă să parcurgeţi ditamai textul, dacă cumva chiar nu aţi făcut-o deja.
Uite, pentru exemplificare, aveti un link mai jos ce vă direcţionează către saitul cu poze.

Vizionare plăcută şi toate cele bune şi să auzim numai de bine.

Al vostru,

Mihai

https://skydrive.live.com/#!/?cid=ecfc74e48fbc87b0&permissionsChanged=1&id=ECFC74E48FBC87B0%211480

Poza cu Viza Sheet

Salutare tuturor,

Revin cu o postare noua pentru a va arata in sfarsit o poza cu Viza Sheet...........asta pentru toti cei care au fost neincrezatori, sau pentru cei ce mi-au adus felicitari.

Imi pare bine ca farsa a prins bine la public, dar recunosc ca au fost persoane care s-au suparat foarte tare si au luat treaba in serios!

Departe de mine de a emigra, chiar nu reusesc sa-mi dau seama cum unii au cazut in plasa ! Chiar si pe mine ma incercau oarece sentimente cand concepeam farsa, dar chiar mi-a placut, asa ca nu va mai fierb si va trimit o poza cu Viza, asa sa o vedeti cu totii!

Toate cele bune si pe curand, dar nu uitati ca ca si la anul este un 1 Aprilie !

Mihai

Viza Canada

Buna dragi prieteni,

M-am decis sa vă fac un anunţ prin intermediul blogului meu. Unii il pot considera interesant, alţii ...... îl vor primi cu indiferenţă sau cu mirare, dar eu îl consider un prilej de bucurie rezervată.

Dacă până acum nu mi-am făcut intenţia cunoscută din motive personale, ei.......acum când am primit hârtia în mână şi pot să spun ca mi-a ieşit "manevra", nu mai sunt motive de a ţine ascunsă intenţia noastră de a emigra în ţara prietenă şi perfect adaptată pentru români.........Canada. Astfel, voi fi încă un Stoleru în preajma munţilor Stancoşi şi mă voi bucura de bogăţiile solului şi subsolului canadian. Când plec? Ce las în urmă? Sunt fericit sau nu? Aşadar......plec în iunie pe 20, dată aleasă arbitrar, aşa ne-am hotarat noi, înainte de concediu. De fapt va fi un lung concediu, sau un concediu de tranziţie. Ce las în urmă? Las multe......... prieteni, cunoştinţe, rude.........o firmuliţă care a fost înfloritoare, dar las şi o casă proaspăt inaugurată de care îmi va părea rău pentru că sincer m-am simţit bine în ea, atâta timp cât am locuit în ea. E drept că mă desprind cu greu de România, dar treaba asta cu viza a fost aşa ca o joacă, nici nu am crezut că o să iasă de fapt, a fost o încercare aşa la plesneală, într-un moment de supărare şi ambiţie, chiar nu mă gîndisem vreun moment că, totuşi voi primi un răspuns pozitiv. Acum, dacă tot a ieşit "manevra", ca să-l parafrazez pe frate-miu, ce-am să fac, o să încerc şi eu această experienţă. Dacă o fi să nu mă adaptez, revin pur şi simplu în Buzău, pentru că trebuie să vă spun că, intenţia noastră este de a nu vinde nimic din ce avem. Pur şi simplu. Cât despre fericire..........nu stiu ce să zic..........deja entuziasmul datorat faptului că voi pleca în Canada nu mai este ca cel trăit de frate-miu sau alţii care au plecat acum 9-10 ani. Pur şi simplu considerăm că vom trăi o nouă experienţă, o călătorie pe termen lung sau o nouă provocare. Nu mă entuziasmez pentru că nu ştiu ce voi găsi acolo. Ştiu că voi fi privit ca un emigrant, pentru că trebuie să ştiţi că nu plec cu contract de muncă, ci pur şi simplu la plesneală, aşa cum am spus mai sus. Ei..........cam asta este.......om vedea ce şi cum, pînă atunci avem destul timp să discutăm să ne vedem şi să împărţim impresii despre intenţia noastră..........secretă. La bună vedere şi toate cele bune tuturor. Al vostru, Mă înclin...... Mihai

Oul sau marul?

De ieri.........(20.ian.2011).....nu imi revin. Sunt uimit de ce am vazut si nu reusesc sa-mi dau seama dupa ce standard ( ISO, GOST) au stabilit baietii destepti, marimea marului din vestitul program cornul si laptele upgradat.
Iulia a avut idea de a plasa mioriticul mar langa un ou stresat si sa-l comparam ca marime.
Am aflat ca in acest program tampit si fara logica, marul trebuie sa aiba intre 90 si 150 grame. Marul nostru buclucas nu a reusit sa bifeze decat un impresionant 55 grame, ceea ce l-ar incadra la categoria "pana".

Sa nu aveti impresia ca oul este cumva de struţ, ci are dimensiune "ştas".

Stau si mă intreb, "ei" la ce s-au gândit? E posibil sa fi avut in vedere si oarece concursuri ulterioare de sfarsit de an, unde copii sunt asezati la masa si cronometrati pentru categoria rontait-viteza, sau dupa numarul de muscaturi/secunda. Oricum, dupa dimensiunea fructului exemplificat, cu siguranta se face disparut intr-o secunda. Acum problema se pune doar cine are gura mai mare si gatul supradimensionat.

Intrebarea vine firesc, la ce bun un mar asa de mic? Satisface necesitatile zilnice ale unui copil? Ii este suficient?

Parerea mea e ca.........alesii nostri ar putea sa si-l bage lejer in cur ca nici nu i-ar simti prezenta la ce dimensiuni are!

Cred ca nici gaina nu si-ar putea da seama ce a facut, un ou, sau.........un mar!

Va las sa analizati linistiti...........

Al vostru, acelasi, EU.

Treaba cu parfum

Salutare tuturor,

Ei hai ca am trecut in 2011 si se pare ca tot nu va fi bine sau mai bine zis, nu o sa miroasa a bine. Dupa atatea sarmale si carnati, caltabosi si sorici, mancaruri ce te dau pe spate cu mirosul si savoarea lor, te gandesti ca la un moment dat tot trebuie sa vizitezi si locul unde esti numai tu cu tine insuti si produsul muncii tale nu are cum sa miroasa a levantica pe partea cealalta.
Astfel mi-am pus o intrebare la care inca nu ii gasesc un raspuns.
De ce hartia igienica este parfumata? De ce miroase a levantica sau a trandafiri? De ce nu miroase direct a cartofi prajiti sau a carnati? La urma urmei....... ce iti trebuie miros de levantica la fund? Sau care miros e predominant in aceasta combinatie?

Astept un raspuns care sa ma lumineze.

Arta de a scrie.......

Salve tuturor,

Blogul, ce este blogul in definitiv?

Blogul poate fi forma actualizata, modernizata a unui jurnal. Poate fi tribuna la care sa iei zilnic cuvantul in fata lumii. Este un spatiu deschis, un buletin de stiri, un amvon. Poate fi o modalitate de a-ti exprima gandurile. Sunt cuvintele tale adresate intregii lumi. Este tribuna ta, personala, iar lumea intreaga iti poate deveni spectator.Blogul poate fi tot ce-ti doresti tu sa fie. Exista bloguri de nenumarate feluri, iar ceea ce le face atat de captivante este tocmai deplina libertate, absenta regulilor.In cateva cuvinte, blogul este un site, unde se posteaza in mod regulat. Ceea ce este nou este afisat in partea de sus a paginii. Vizitatorii pot comenta, pot lasa linkuri sau iti poti trimite comentariile lor. Tu hotarasti daca oferi sau nu dreptul la replica.

Am descoperit de curand blogul prietenului meu Mircea, Mircea Constantin Geanoglu, sau asa cum imi place mie sa-l alint......Geanoglozaurus Rex. Greco-turcul de Constanta. Nu il stiam atat de sensibil si delicat in manuirea cuvintelor. Pot spune ca a descoperit arta de a scrie. Nu stiu de ce acum, sau de ce abia acum.......dar chiar o face bine si va indemn sa-l cititi, sa intrati in spatiul lui virtual si sa-l descoperiti. Il gasiti chiar aici, omul cu aparatul de fotografiat in mana.
( http://fishing4ever.blogspot.com/)
Mie mi-a facut o deosebita placere sa-l redescopar, sa-i aflu si aceasta latura sau fateta.

Draga Mircea, sau Tinele.......tine-o tot asa, ca o faci bine! La mai multe postari si sa te faci mare de tot in spatiul virtual!

Cu drag,

Mihai

Savarina

Stăteam dăunăzi şi mă amuzam de un subiect care mi s-a parut foarte haios şi mă minunam de câte sinonime are limbajul românesc pentru două cuvinte foarte uzuale.

Aşadar cuvintele sunt : penis şi vagin.

Am ramas uimit câte sinonime şi regionalisme se pot folosi pentru cele două organe.

Am descoperit că cele două organe pot întruchipa divese exprimări, obiecte, animale, asta ca să nu iţi iasă ( sau intre, după caz ) din gură atâta carne pe şleau. Văd că şi pe la TV se folosesc la greu, asta pentru că dorinţa de exprimare e mare şi în divertisment trebuie să mai implementezi şi câte un cârnat, o savarină care iţi umplu gura de bunataţi. Debitul e aşa de mare că ai putea umple un aprozar şi o carmagerie, dar asta nu e destul.........

Aşadar, din coşul zilnic nu lipsesc pentru " dânsa" : savarina, farfuza, păsărica, bijbocul, gogoaşa, etc........, iar pentru "dânsul" avem aşa: cârnat, castravete, cârjă, taragot, saxofon, mandravelă, ş.a.m.d.......

Vă las şi pe voi să completaţi lista, că tare curios sunt câte forme poate îmbrăca săraca demoazelă şi nefericitul cuc!