Pot, sau nu?
O problemă existenţială, sau doar o întrebare retorică?
Ideea este că în momentul acesta eu nu mai pot. Nu mai pot cu meseriaşii. Meseriaşul român e sub orice limită a neputinţei, nu pot să facă o lucrare bine, nu pot să termine ceva la timp. Orice îi pui să facă, ei ........nu
pot. Într-un cuvânt, sunt neserioşi, sunt de rahat. Aşadar, am obosit şi nu mai pot. Aş pleca în vacanţă, într-una lungă şi departe de România. Măcar două luni, aşa până la anul nou. Dar.........nu ştiu dacă pot să fac lucrul acesta. Nu munceşti.......nu ai "tăiţei", nu ai mălai........nu poţi să faci nimic, aşa că cercul se închide inevitabil.
Nu mai pot cu toţi lingăii de la Guvern, de toţi maneliştii inculţi (scuzaţi pleonasmul) care beneficiază de clemenţă atunci când omoară oameni, de toate fufele ajunse în poziţii de conducere exclusiv pe baza nurilor, de toţi bişniţarii care îşi afişează averile ilicite fără a fi luaţi la întrebări, de toţi politicienii care în loc să-şi facă datoria în Parlament pierd timpul la televiziuni, de toate mononeuronalele fete de preşedinţi (orice asemănare cu EBA nu e deloc întâmplătoare!) promovate delirant pe scena politică doar din dorinţa bolnavă de a se vedea aplaudate şi lăudate, de toţi băseştii, becalii, bourenii, cozmâncii, vosganienii, vadimii, hrebenciucii.....
Nici măcar nu mă mai pot uita la televizor...........
Nu mai pot mânca şi bea orice pentru că avem E-uri, nu mai pot să îmi cumpăr un pix că mă invidiază unii-alţii, nu mai pot să văd un film pentru că nu mai am timp.
Dar touşi, ce pot face?